Ce este și ce nu este un internship
Definiția de pe Wikipedia a cuvântului Intern ne spune următoarele lucruri:
Ce așteptări are o persoană în momentul în care aplică pentru un program de internship?
- să se familiarizeze cu domeniul de studiu/muncă ales
- să i se permită participarea la diferite proiecte
- să i se traseze câteva sarcini cu responsabilitate medie
- să învețe de la cei care au experiență în domeniul/la locul de muncă ales
Din păcate, multe companii/agenții sau persoane nu înțeleg conceptul de internship așa cum ar trebui.
Intern-ul nu este doar o mână de lucru slab sau deloc plătită; nu este o slugă aflată în permanență la dispoziția ta, dornică să efectueze task-uri de natură personală (să aducă covrigi, spre exemplu); nu este o persoană care trebuie tratată cu superioritate și criticată încă înainte de a oferi ceva; nu este un om pe care îl așezi la un birou o zi întreagă și din când în când îl trimiți pe undeva.
In opinia mea, internship-ul ar trebui să reprezinte o responsabilitate pentru cel care îl organizează; și ar trebui să îl organizeze atunci când:
– are timp suficient pentru a oferi atenție intern-ului
– are în desfășurare proiecte în care îl poate implica
– este conștient de faptul că își asumă un rol temporar de mentor
Internship-ul ar trebui să însemne respect, încredere, deschidere, seriozitate, dorință de learning&teaching. Ar trebui să fie ceva care, deși nu garantează un viitor job, ar trebui măcar să garanteze fundamentele unei cariere pentru un proaspăt absolvent (și nu numai), pentru care în momentul de față, multe alte oportunități nu există. Mi-ar plăcea așadar, să aud de exemple de astfel de relații (intern-companie) fericite, în care fiecare dintre cei implicați a avut ceva de învățat din această experiență.
De asemenea, mi-ar plăcea ca reprezentanții companiilor care iau oameni în programe de internship, să-i trateze pe aceștia ca pe niște colegi mai neexperimentați, dar capabili și dornici să învețe, și să le ofere provocări și task-uri semnificative pentru procesul lor de dezvoltare profesională și personală. Nu în ultimul rând, mi-ar plăcea ca tinerii interni să vadă mai departe de numele celebru al unei companii, care ar arăta minunat într-un CV, și să se gândească onest dacă acea colaborare îi formează și le este utilă cu adevărat sau este doar o pierdere de timp.
In cele din urmă, cred că totul ține de onestitate și de priorități, în ceea ce privește ambele tabere ale acestei relații. Fiecare dintre noi știe să aprecieze ce este mai util pentru viitorul său: făcutul cafelei într-o companie renumită în schimbul unui rând în plus de adăugat în CV sau implicarea într-un proiect serios, într-o companie mai mică în schimbul acumulării de cunoștințe și de experiență reală într-un anumit domeniu.