Familia, prima şcoală a emoţiilor
Cu toţii am auzit cel puţin o dată expresia "cei şapte ani de-acasă" atunci când a venit vorba despre educaţia copiilor.
Într-adevăr perioada pe care o trăim în cadrul familiei este foarte importantă deoarece reprezintă fundamentul vieţii noastre.
Tot ce am văzut, am auzit, sau am simţit în timpul acestor ani am acceptat ca fiind adevărat. Astfel am preluat modelele, credinţele, comportamentele părinţilor noştrii şi le-am purtat după noi pe parcursul întregii vieţi. De multe ori, renunţăm la ele abia în clipa în care conştientizam că mergem pe un drum bătătorit de alţii.
De asemenea, în cadrul familiei am învăţat cum să recunoaştem propriile emoţii dar şi pe ale celorlalţi, cum să ne exprimăm aceste emoţii şi cum să observăm reacţiile celorlalţi la emoţiile noastre.
De aceea, numim familia "o primă şcoală a emoţiilor".
Aşa cum spunea Daniel Goleman "această şcoală emoţională nu înseamnă doar ce le spun părinţii copiilor lor sau ceea ce fac pentru ei; ea presupune de asemenea, modelele oferite de părinţi în ce priveşte felul de a-şi trata propriile emoţii şi pe cele care apar în relaţia soţ-soţie".
Dacă părinţii au o imagine de sine pozitivă, sunt responsabili, respectă sentimentele celorlalţi, îşi conştientizează emoţiile şi reuşesc să le gestioneze în diverse situaţii, la fel vor proceda şi copiii lor.
Un părinte care-şi dezvoltă şi foloseşte inteligența emoţională îşi va determina copilul să acţioneze la fel.
Progresul părinţilor atrage şi progresul copiilor.
Copiii învaţă urmărindu-şi părinţii cum acţionează şi preluând exemplul oferit de aceştia.
De multe ori, adulţii oferă şi exemple negative copiilor. Un exemplu des întâlnit ar fi cel al jignirilor. Dacă îi jignim pe cei din jurul nostru sau pe copil riscăm să-i oferim un model negativ copilului nostru. Astfel, acesta învăţa să-şi jignească părinţii şi pe cei din jur. Când ajunge în această situaţie, părintele încearcă să schimbe comportamentul copilului uitând că cel care a oferit acest exemplu a fost chiar el (sunt şi situaţii în care părinţii se amuză de limbajul neadecvat al copilului întărindu-i astfel comportamentul).
Pentru a schimba comportamentul copilului părintele trebuie să aibă înţelepciunea de a înlocui el însuşi acest tip de comportament. Iar pentru a sparge un tipar este nevoie de MUNCĂ, PERSEVERENŢĂ, RĂBDARE ŞI SPRIJINUL celor din jur.
Iată o listă cu cele mai frumoase şi utile lecţii pe care le poate învăţa copilul tău în cadrul acestei prime şcoli a emoţiilor:
Nu uita, pentru a învăţa copilul aceste lecţii, trebuie să ţi le însuşeşti tu mai întâi
• Să-şi identifice în mod corect sentimentele, emoţiile
• Să-i pese de cei din jurul lui
• Să-i asculte cu atenţie şi interes pe ceilalţi
• Să accepte opinii diferite
• Să privească lucrurile din diverse perspective
• Să aibă capacitatea de a aştepta ceva ce-şi doreşte
• Să-şi stabilească obiective
• Să fie responsabil
• Să zâmbească
Învaţă-ţi copilul să iubească, să fie puternic, să accepte schimbarea, să-şi rezolve problemele fără să-i oferi soluţiile tale! Lasă-l să descopere propriile soluţii!