Inovaţia, între haos şi structură

Inovaţia în afaceri e definită ca procesul structurat de generare de idei noi, rafinare a acestor idei, selectare şi executie a celor cu impact favorabil asupra businessului.

Numai că definiţia de mai sus se aplică mai mult pentru managementul inovaţiei (sarcina cheie a liderilor de azi), pe când inovaţia însăşi ţine mai mult de capacitatea de a de-structura status-quo-ul, de a pune sub semnul întrebării practicile stabilite, de a conecta experienţe, cunoştinţe şi perspective într-un mod nou.

Care este legătura dintre un corb şi o masă de scris? – intrebarea refren a pălărierului nebun din Alice în Wonderland (noua ecranizare). O asemenea întrebare ne poate ajuta să aprindem scânteia inovaţiei. Studiile Achieveglobal pe tema inovaţiei au descoperit că brainstormingul în varianta larg practicată – ne adunăm la o masă şi venim cu idei pe o anumită temă – nu funcţionează. De ce?

Pentru că mintea noastră va căuta terenul cunoscut, regulile după care am jucat până atunci.

Ceea ce avem de făcut este să (re)aprindem în modul nostru de gândire scânteia inovaţiei; iată câteva modalităţi:

• Forţaţi conexiuni - adresaţi-vă o întrebare ca a pălărierului nebun, doar că în loc de “corb” introduceţi o provocare de business, de exemplu: care e legătura dintre un corb/ o banana/parfum…şi…dezvoltarea relaţiilor de business cu un key account?

• Schimbaţi perspectiva - gândiţi-vă cum s-ar vedea situaţia din punctul de vedere al cuiva foarte diferit de voi – un sportiv, un antreprenor, un artist.

• Schimbaţi contextul - inovaţie înseamnă şi capacitatea de a capitaliza lucruri care au mers bine în trecut, aşa că gândiţi-vă: ce succese, descoperiri, progrese aţi avut în trecut? Ce aţi putea aplica şi în alt context?

• Adresaţi-vă “întrebări imposibile” – Ce-ar fi dacă? De ce nu facem…? Cum am putea să?

Uneori , atunci când considerăm că ceva este în afara limitelor, nici măcar nu ne mai adresăm intrebarea, de parcă ne-am teme de un sacrilegiu mental împotriva ordinii stabilite; urmaţi exemplul lui Alice, care spune cu ingenuitate: “Uneori mi se întâmplă să mă gândesc la şase lucruri imposibile înainte de micul dejun”.

Dincolo de puterea exemplului personal, e important ca liderii să creeze un mediu care încurajează inovaţia. Cum? Printr-un mesaj consecvent şi prin acţiuni concrete. Iată câteva idei:

• Concentraţi atenţia oamenilor asupra unei nevoi de business (retenţia clienţilor, penetrarea pe pieţe noi, calitatea produselor, etc). Inovaţia înseamnă creativitate cu un scop de afaceri.

• Creaţi entuziasm: premii, panouri, remindere în locuri neaşteptate, oameni desemnaţi să fie “vânători de idei” (responsabilitate benevola, care poate alterna de la o persoană la alta în fiecare lună).

• Încurajaţi dialogul: întâlniri periodice dedicate special inovaţiei, “laboratorul de învăţare”, “laboratul de inovaţie” “atelierul..”, un nume şi un cadru atractiv pentru participanţi.

Desigur, generarea ideilor, “aprinderea” este numai primul pas. Fără capacitatea de a rafina o idee şi de a le implementa în mod sistematic pe cele mai valoroase, ideile rămân..idei.

Pe de altă parte, rezultatele studiilor Human Synergistics despre cultura organizaţională a companiilor româneşti au arătat o tendinţă accentuată spre convenţionalism: cu alte cuvinte, oamenii simt că se aşteaptă de la ei să se conformeze politicilor şi regulilor existente; într-un asemenea context cultural potrivnic, e posibil ca inovaţia şi inovatorii să fie priviţi ca o ameninţare şi de aceea, “aprinderea” devine mai provocatoare, atât la nivel individual cât şi la nivel managerial.

Rafinarea ideilor se referă la adresarea unor întrebări cheie, cum ar fi:

• Care e ideea? De unde ne-a venit inspiraţia? Ce ne entuziasmează la această idée?

• Cine e beneficiarul ideii şi ce beneficii ne va aduce?

• Ce trebuie să ştim pentru a merge mai departe? Ce informaţii ne lipsesc? De unde le putem afla?

• Ce sprijin şi resurse avem nevoie? De la cine?

Când sunteţi în poziţia de lider şi ideea a provenit de la un membru al echipei, întrebările de mai sus pot constitui firul roşu al unei discuţii de coaching care poate ajuta persoana respectivă să işi “coacă” ideea şi vă poate ajuta pe voi să pregătiţi mediul organizaţional să o primească.

Ce criterii trebuie să îndeplinească o idee inovativă pentru a “trece testul” şi a fi selectată pentru implementare? Printre criteriile “clasice” vor fi desigur piaţa (cine vor fi beneficiarii, ce rezultate anticipam) şi resursele (deţinem competenţele, tehnologia şi banii necesari implementării?).

Când vorbim despre execuţie, vorbim deja despre o echipă de proiect (deci despre oameni alocaţi, timp alocat, bani alocaţi), managementul schimbării (ce obstacole vor exista în organizaţie) şi rezolvarea problemelor de pe parcurs. Dacă o lăsăm să se întâmple, inovaţia…nu se întâmplă. De ce? Pentru că e împinsă la coada listei de priorităţi de către alte probleme operaţionale.

Şi ca să încheiem cu o afirmaţie paradoxală: inovaţia se bazează pe o activitate profund de-structurantă pe care trebuie să o tratăm ca pe un proces structurat...sau în vorbele lui Albert Einstein: