Jargonul corporatist, eficienţă sau reflex?

Îţi sună puţin straniu sau familiar? În comunicarea scrisă, mulţi dintre noi s-au lovit cel puţin o dată de limbajul specific marilor corporaţii care au pătruns pe piaţa românească în ultimii 20 de ani. Totuşi, cât de mult ajută şi cât strică acest jargon comunicarea scrisă a unui profesionist pe parcursul carierei lui?

Dacă subiectul îţi este familiar - fie acest jargon face deja parte din tine, fie doar te loveşti de el de câte ori comunici în scris cu „corporatişti” -, încearcă să te detaşezi puţin şi să faci o analiză obiectivă.

Printre întrebările pe care ţi le poţi pune într-o asemenea analiza, iată câteva cu care te provoc în cele de mai jos:

Ce e jargonul corporatist?

Care e realitatea folosirii lui pe termen lung?

Cum facem să-i limităm „efectele adverse”?

Jargonul corporatist este un sub-dialect al limbii engleze, folosit în special în corporaţii multinaţionale şi apărut din nevoia de eficientizare a comunicării scrise în interiorul organizaţiei cu foarte mulţi angajaţi.

În companiile mici, contactul cu exteriorul primează, aşa încât comunicarea internă de tip intranet sau chiar birocratică în general nu conţine un jargon intern impus. În corporaţii însă, nevoia de a scurta timpul de comunicare între angajaţi a dovedit necesar un astfel de limbaj aparte.

Unele corporaţii au ales să impună furnizorilor adoptarea limbajului propriu lor, ca şi condiţie de colaborare.

Cum ar fi, însă, dacă acest limbaj ar apărea şi pe etichetele produselor, prin care marile corporaţii comunică (consumatorului) atributele produselor şi componențele acestora. Cât de greu ne-ar fi să decodificăm acest limbaj, mai ales având în vedere că nu toate corporaţiile au acelaşi jargon?

Unele prescurtări sunt realmente folositoare şi larg răspândite, ele fiind iniţiale ale unor organizaţii, funcţii etc. Cum ne ajută însă folosirea cu orice ocazie (inclusiv în comunicarea orală) şi fără să ţinem seamă de mediul din care provine interlocutorul / destinatarul, a unor elemente de jargon precum: COB (Close of Business – final de program), ASAP (as soon as possible – cât de curând posibil), MOM (minutes of meeting – minuta întâlnirii), HR (Human Resources – resurse umane), POS (point of sale – material promoţional folosit la punctul de vânzare)?

Deşi uşor de utilizat (de cele mai multe ori ajungând reflex) şi dând utilizatorilor senzaţia de elită, sunt la fel de inoportune într-o corespondentă de business în care nu ştii dacă destinatarul are acelaşi limbaj.

Dacă folosirea jargonului profesional – inclusiv cu persoane care nu ştii sigur dacă îl cunosc – te face să te simţi important, chiar parte dintr-o elită, s-ar putea să te surprindă părerile partenerilor tăi de comunicare scrisă. Sau poţi face asta în continuare fără să îţi pese.

În celebra carte „1984”, Orwell imaginează o lume în care se foloseşte limbajul Newspeak, jargon compus din asocierea a câte două cuvinte din limba engleză, cu un număr redus de termeni (astfel reducând posibilitatea de exprimare şi chiar gândire a indivizilor).

Tu poţi alege să deţii controlul asupra folosirii jargonului şi a limita controlul pe care jargonul îl are asupra ta.